mucalit si altul sunt evidente refugii in fata concludentului si al realitatii, asadar potrivite unei forme de exprimare vag personale si chiar lipsita de identitate.
scriu fraze scurte pentru a reusi un discurs cat de cat coerent al inceputul vietii de corespondent alter ego.
m-am intrebat deseori cum se scrie un jurnal. de exemplu un jurnal de calatorie. un indivit matur , cel putin ca si varsta, decide la un moment dat sa scrie cateva vorbe pe un sfasit de agenda de birou. pe si nu la. apoi decide ca e timpul sa isi procure un cadou intim, un stilou, caci, nu-i asa, nu poti face ceva atipic uzantelor tale cu un pix, in speta noastra.
merge cu sotia, familia pe undeva, intr-un week end anost (unde este fericit!!) si incepe sa se autosatisfaca. cu cateva ganduri, initial, apoi cu ceva note amuzante. grimase. este neinteleasa starea usor indiferenta si putin euforica fata de companioni.
singur ramas pe colacul veceului il pufneste rasul, in adolescenta scrisese cateva versuri pe un caiet mare si alb. uitase.
la un dineu de afaceri sunt cateva personaje blazate si serioase. oare la ce se gandesc ei cand stau pe buda. aceleasi grimase ii fac chipul mai expresiv decat se cade, surprinzandu-i pe ceilalti.
scrie intr-un caiet vechi randuri fara nicio continuitate, le reciteste peste cateva saptamani. nu spun nimic. sunt descrierea a catorva ore petrecute in afara lui ca si om care merge la serviciu.
aseara am fost la un concert. Blues-ul este sex, spune AG. coboara de pe scena si multumeste fiecaruia din primele randuri ca am venit la concertul sau. vorbeste cu noi, ne intreaba cum ne simtim si povesteste despre fata pe care o iubeste desi poarta numele prietenului sau cel mai bun.
realizez ca sunt al doilea din al doilea rand. ma amuz. imi amintesc de cel care incepe sa scrie un jurnal si constat ca tocmai imi constientizez libertatea. am ajuns sa vad ca o simpla iesire cu un prieten la un concert de blues inseamna libertatea. suntem in plina criza economica, toata lumea e innebunita. scofeti, suntem porcusorii de guineea ai marilor natiuni economice. noi nu facem criza economica, nu suntem in stare. dar ne-a cuprins febra, e subiectul tabloid pe care toata lumea il percepe drept cel mai important eveniment national. ne afecteaza pe toti. "ai auzit mai ca suntem in criza?" hai sa imi scot aia 1000 de lei de la banca, ca cine stie. ma rog, suntem un popor de zvonaci si raspandaci, care ajungem sa ne credem propriile nascociri.
superb concertul! ma mir ca mai exista vointa de la artistii pe care ii mai avem. omul a zis simplu. fac ce face tot artistul din afara, scot un album la inceputul anului "Guitar Man Vol 1&2", pe urma fac un turneu sa-l promovez, sa-i amortizez costurile "Natonal Guitar Man Tour".
atmosfera intima, vreo 80 de oameni in sala. nu fusesem niciodata la Teatrul Evreiesc. nu inteleg de ce trebuie sa existe un teatru pentru o etnie. este cam cum exista partidul maghiar. in loc ca un partid sa reprezinte o idee politica, la noi reprezinta o etnie. mai e si la guvernare de cand am ramas fara "tatuca". asa intelegem noi democratia. suntem liberi sa nu gandim se pare ca este expresia nationala.
mi-am cumparat un stilou. dupa serviciu am timp sa-mi scriu libertatea. scrisul ramane mai mult decat un gand, pe care din cauza profesiei, il uit in timp ce-l imaginez.
AG citeaza la finalul concertului o idee exprimata pe blogul personal. blog cu o farama de atitudine.
o face in stilul marilor artisti dramatici, ca fiind o improvizatie.
"Căutați lumina prin cunoaștere și nu vă amăgiți prin calea ieftină și diluată a dogmei!
Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi Nu Vă Lăsaţi Păcăliţi!"
a picat foarte bine in decorul vechiului teatru.am mers cu amicul meu la o bere. am vorbit despre femei. femeile noastre. el de-ale lui, eu de-a mea.
